Andreea Chirvasiu

Nu de putine ori m-am gandit cum as putea creiona portretul robot al romanului mediocru. Mi-a luat ceva timp, am creionat multe schite, pana intr-o zi cand – gratie si multumita blog-ului, am reusit sa definitivez portretul. Romanul mediocru trebuie sa lase impresia ca este tot timpul ocupat, trebuie sa lase impresia ca el munceste cel mai mult si este musai enervat. Daca pana nu demult trantea cu telefonul mobil, arunca hartiile, acum are o noua trasatura de caracter – comenteaza cu voce tare. Si asta in conditiile in care are sau nu o opinie.

Daca cititi si analizati cu atentie piramida Maslow veti putea observa cu atentie ca dup a ce isi satisface nevoile primare, omul incepe sa se gandeasca sa se bage in seama cu altii, sau asa cum ne place sa ne expriman mai nou, sa socializeze. Intrebarea care se pune este cum si cand trebuie sa ne bagam in seama.

Obosit se pare de singuratatea eului sau, romanul social (l-am numit la inceputul articolului  romanul mediocru, dar am renuntat) incepe sa simta nevoia de a se agita astfel incat sa il remarce lumea. Se agita in orice fel. Romanul social se baga in seama pentru orice si le stie pe toate. Si atunci gaseste Hi5, Facebook, bloguri, si uite asa romanul social nu se mai simte singur. Pai nici nu are cum intre atatia oameni care sunt dornici de socializare.

Romanul social a gasit reteta de salvare din monotonia singuratatii interioare si acum nu i-a mai ramas decat sa se manifeste online. Romanul social este foarte curajos in exprimare, si deci in comentarii, poate prea frumos si mult prea inteligent, stie din toate domeniile suficient de mult astfel incat isi poate manifesta cu usurinta opiniile si criticile. Probabil ca asa se vede el. Sau poate comenteaza doar pentru un link inapoi, sau poate asa i-a spus lui un specialist in optimizare.

Opus romanului social este ceea ce eu numesc “romanul modern”, adevaratul “consummator” de internet. Romanul modern foloseste facebook-ul pentru a tine legatura cu cei cu care chiar vor sa stie de el si el sa stie de ei. Romanul modern care are ceva de spus, care vrea sa transmita celorlalti gandurile, starile si sentimentele lui are un blog.

Dincolo de romanul modern ramane restul, oameni care isi dau cu parerea despre orice, pentru ca le stiu pe toate.

O vorba din popor suna cam asa: “Nu musca mana celui care te hraneste”! Dar ce se intampla atunci cand te simti “saturat” sau si mai grav cand nu iti mai ajunge hrana oferita? Multi dintre voi imi vor replica ca asa-i de cand lumea si pamantul. Si trebuie sa recunosc ca aveti perfecta dreptate.

Pentru ca daca stam bine sa ne gandim “cand IUDA a condus in Gadina Ghetsimani gloata de calai, IISUS li s-a adresat cu Prietenie. Ceilalti ucenici l-au parasit si ei, dar El a continuat sa ii iubeasca. A fost dat la moarte chiar de catre poporul Lui, insa El, in vreme ce se chinuia pe cruce, gol si in cea mai injositoare postura, nu i-a judecat, nu i-a privit cu manie, doar a strigat: Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac”!

Au trecut milenii de atunci iar TRADAREA a ramas parte in vietile noastre. Ne tradam unii pe altii prin fiecare rautate, prin fiecare judecata asupra aproapelui nostru, prin fiecare gest de egoism pe care il facem. Noi, prin fiecare tradare a noastra, nu facem altceva decat sa continuam ceea ce a inceput Iuda acum 2.000 de ani. Perceptele religioase ne spun ca daca Iuda s-ar fi intors la IISUS, noi astazi l-am fi cunoscut poate sub numele unui Sfant.

Noi ca popor trebuie sa luam aminte la cat de mult conteaza o alegere. O alegere care iti poate schimba destinul. Nici Iuda si nici romanul nu s-au nascut tradatori, totul tine de alegerea pe care o facem in viata: muscam mana celui care ne hraneste sau alegem cinstea si onestitatea. Avem optinunea unei Cai de urmat, alegerea este doar a noastra.

Din pacate, cei mai multi dintre noi ne intalnim cu religia de cel mult doua ori pe an, in restul timpului facem casa buna cu tradarea. Iar la acest capitol – romanul sta foarte bine. Stie, si chiar are dintii potriviti pentru a musca mana aproapelui. O face cu usurinta, pentru ca in Romania nimeni nu este arestat pentru marsavie si tradare, nici macar certat nu este pentru aceste lucruri.

Romania ultimilor 20 de ani s-a cufundat intr-o crunta anormalitate. Insa, ceea ce mi se pare mult mai tragic este faptul ca Romnia a devenit o tara tipic de normala in toata aceasta stare care ne inconjoara. Tragicul merge intr-atat incat, pe zi ce trece, nu numai ca ne obisnuim cu starea de indolenta, de tradare, de nepasare, pe cine si ce tradam, dar am ajuns sa ni se para fireasca tradarea, indolenta, nepasarea.

Probabil ca ar trebui sa imi fie rusine ca gandesc altfel, ca, personal, consider aceste trasaturi de caracter “defecte majore”. Nu mai vreau ca in Romania, oamenii care detesta “tradarea dar si pe tradatori, sa fie considerati anormali doar pentru simplu fapt ca lupta sa isi pastreze minima demnitate.

Asta este Romania, eterna si fascinanta Romanie, locul unde eu ma incapatanez sa fiu un om cinstit si corect si sa il iert pe cel care imi musca mana cu care il hranesc.

Este cat se poate de adevarat ca romanilor le place scandalul. Si nu este doar o vorba din popor sau o trasatura de caracter a romanilor. Locuind zi de zi in Romania nu ai cum sa nu observi aplecarea pe care o au romanii pentru toate soiurile de scandaluri – fie ca sunt politice sau mondene. Cam tot ce apare “de scandal” este de-a dreptul devorat. Si uite asa, viata romanilor pare un subiect delicious de barfe, scandaluri si discutii in statia de tramvai.

Nu mai este nici un secret in faptul ca romanii se hranesc zilnic cu barfe si scandal. Picanteiriile despre vedete, ciondanelile iscate intre vecini ii atrag pe romani ca un magnet. Mediocritatea in care traim ne impinge pe tot mai multi dintre noi catre acest veciu: scandalul.

Realitatea demonstreaza din ce in ce mai mult faptul ca reality show-urile si senzationalul atrag publicul din Romania, pentru ca romanii sunt mari amatori de emisiuni axate pe subiecte de scandal. Putini sunt cei care si recunosc lucrul acesta. Multi sustin ca vor sa vada emisiuni cu profil cultural sau afirma ca nu se uita la televizor si prefera sa citeasca o carte buna. Samanta de scandal tine de natura romaneasca si vine sa contrazica realitatea.

Aceeasi realitate in care traim demonstreaza si faptul ca romanii sunt capabili sa isi controleze opiniile, insa sunt dati de gol de consumul real. Aceasta este concluzia la care s-a ajuns in urma efectuarii, la inceputul lunii aprilie, a unui sondaj de opinie realizat de Institutul Roman pentru Evaluare si Strategie, despre evenimentele mondene din Romania.

Rezultatele studiul pun clar in evidenta aceasta trasatura de caracter a romanului. In timp ce doar 13% din romani spun ca evenimentele din viata persoanla a vedetelor, precum divorturile cuplurilor Monica – Irinel Columbeanu si Oana Zavoranu – Pepe – ar trebui facute publice, foarte multi romani stiu amanunte legate de aceste scandaluri.

Tot ceea ce ne inconjoara amplifica fascinatia romanilor pentru conflict, pentru scandal, pentru agresivitate. Pentru ca, trebuie sa recunoastem ca, conflictul a devenit modelul societatii romanesti, iar agresivitatea tine loc de model de reusita in viata.

Daca urmariti nu doar emisiunile tv, ci comportamentul de zi cu zi al romanilor veti putea constata cu usurinta ca scandalul la romani este la ordinea zilei. Daca sunteti foarte atenti veti observa ca romanii daca nu urla sau nu dau cu pumnul in masa nu se simt bine sau au impresia ca doar asa sunt ascultati.

Asa imi explic de ce noi romanii devoram toate subiectele de scandal, si toate emisiunile de acest tip. Pentru ca ele redau o parte a realitatii in care traim avand uneori chiar si o functie terapeutica pentru cei mai multi dintre noi.

Viata, din punctul meu de vedere, nu este facuta sa mori de grija altora, ci sa iti realizezi visele. Trebuie sa lasam prostelile, pentru ca ne pretindem oameni cu idei si cu aspiratii. Sper! Oamenii sunt din ce in ce mai ignoranti. Mai ales in domeniul in care activam, si anume showbiz. Aici, ignoranta este la ea acasa. Cei mai multi cred ca este la moda si ca suna inteligent.

Pentru a nu cadea captivi acestei “apucaturi” este bine sa ne amintim ca batranii au cate o vorba inteleapta pentru oricine si orice. De aceea, este bine sa nu ignoram proverbul “cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia”. In ceea ce ma priveste, referitor la intelepciunea acestor vorbe am o parere personala. Daca o intelegeti si o contestati, as fi extrem de bucuroasa.

Drept urmare, primul lucru pe care mi s-a casunat astazi sunt nu cainii si oamenii cu grija altora. Aceasta vorba spune multe despre foarte multi dintre noi. De ce isi pierd oare oamenii timpul purtand de grija celor din jurul lor? Este o intrebare la care oricat de mult m-as chinui tot nu gasesc raspuns.

De un singur lucru sunt extrem de convinsa si anume, ca este mult mai greu sa rostesti o vorba buna decat sa arunci cu piatra in celalalt. Este infinit mai greu sa te bucuri atunci cand celui de langa tine ii merge mai bine decat tie, decat sa arunci cu vorbe urate despre lucruri si situatii pe care oricum nu ai cum sa le cunosti sau sa le intelegi cu adevarat din exterior.

La fel de convinsa sunt si de faptul ca este aproape imposibil sa ai puterea de a aplauda efortul cuiva decat sa il critici atunci cand nu ai initiativa si nici dorinta de a face ceva.

Nu as fi scris despre acest subiect daca nu m-as fi convins de o vreme incoace, ca “purtatul de grija” este in cel mai fericit caz – simptomatic, iar in cel mai nefericit caz – maniacal.

Aud ca o gramada de “prietene” din jurul meu, doamne glamoroase dupa cum se pretind, ma barfesc ca in codru, asta spre satisfactia propriului orgoliu, creind tot felul de basme cu Zmei si Ilene Cosanzene avandu-ma ca subiect principal. Iata unde ajunge orice femeie care indrazneste  sa fie altfel decat celelalte. Imi imaginez doar cu ce placere isi raspandesc “sinceritatile” pentru ca nu- i asa, barfa este ceva nimeni nu iubeste, dar place tuturor. Mi-a placut teribil de mult vorbele unui intelept atunci cand incerca sa defineasca barfitorul: “Barfa este ca un pantof vechi caruia limba nu-i sta niciodata la locul ei.” Exact asa le pot caracteriza si eu pe “pritenele” mele  au poate ar avea anumite frustrari, ar spune psihologul, sau complexatii.

In final, doresc sa descretesc fruntile celor care au fost atinsi de aceste cuvinte, relatand o istorioara care mie mi s-a parut hazlie, si din care, sunt convinsa, foarte multe “prietene” binevoitoare au de invatat: se spune ca, undeva in America, un tanar reporter, a dezvaluit faptul ca in cautarea de sensational scotocea prin lada de gunoi a unui secretar de stat american. Sunt convinsa ca printre lucrurile aruncate, reporterul a gasit si lucruri “de bine”, insa cu siguranta pe acestea nu le va da publicitatii niciodata.

Va intrebati probabil de ce am ales aceasta tema? In primul rand pentru ca duminica am purtat o discutie pe aceasta tema. In al doilea rand, pentru ca acesta este purul adevar. Avem nevoie de Un Obama, de fenomenul numit Obama, acea schimbare care sa ne scoata din amorteala in care zacem.

Va invit sa priviti societatea romaneasca a zilelor noastre. Sincer eu o percep ca pe o societate blocata, inerta, paralizata, privind la doua Romanii: Romania lor si Romania noastra – a tinerilor capabili si destepti. Insa acei tineri despre care vorbesc sunt obositi, dezamagiti, paralizati in plan politic, mentinuti in aceasta stare de letargie, in mod premeditat, de actuala clasa politica, multumita de faptul ca tinerii au incetat sa nai reactioneze.

„Ma uit din cand in cand la cate o emisiune tv, dar nu mai am chef de toate certurile politicienilor. Pot, ca de acum incolo, sa nu ma mai duc la vot, pentru ca nu cred ca este cineva care sa merite vorul meu”, acesta pare sa fie cel mai frecvent raspuns pe care il dau tinerii atunci cand vine vorba de politica si de implicarea lor in acest domeniu.

Sau poate raspunsul ar fi…

Sa ii spun: comoditate?
Sa ii spun: lipsa de interes?
Sa ii spun: lipsa de ideal social?
Sa ii spun: frica de nou?
Sa ii spun: fuga de responsabilitate?
Sa ii spun: faptul ca politica e “uncool”?
Sa ii spun: faptul ca politica e asociata cu un fenomen negativ?
Sa ii spun: faptul ca tinerii se conduc dupa stereotipuri?

Din punctul meu de vedere, motivul este paradoxal: politicienii care s-au perindat in ultimii 20 de ani la putere, le-au inselat asteptarile tinerilor. In ultimul an, mai mult ca in orice perioada post-decembrista, tinerii s-au vazut tradati de catre cei aflati la putere. Unii dintre acesti tineri s-au resemnat, altii au ramas sa munceasca in Romania, iar altii au preferat sa isi incerce norocul in strainatate. Cei din urma nu sunt de condamnat, ei nu isi reneaga tara, ci pe cei care o conduc. Nu sunt de condamnat pentru ca ei simt ca nu sunt reprezentati de cei aflati la putere, ci dimpotriva. Au simtit ca au fost discriminati in propria lor tara.

De aceea avem nevoie un un Obama, de un ACEL presedinte care sa creada in tineri si nu numai, sa ii convinga ca trebuie sa se implice in politica. Pentru ca astfel sunt convinsa ca ne-ar fi macar putin mai bine.

Avem nevoie de ACEL OBAMA care sa intoarca pagina politicii vechi, a denaturarii si a deformarii caricaturale. Avem nevoie ca liderii tineri de astazi si de maine sa nu spuna oamenilor ce sa creada, ci sa ii invite sa se gandeasca ei la schimbarile care le modeleaza viata si societatea. Noi, tinerii, trebuie sa avem puterea sa recunoastem ca un astfel de lider se poate afla in fiecare dintre noi.

Acum este momentul ca generatia noastra sa preia initiativa. Avem tot ce ne trebuie – suflet curat, demnitate, si visul unei Romanii demne de potentialul ei. Si mai presus de toate, avem unde sa gasim si sustine pe acel OBAMA. Merita sa incercam asta pentru o Romanie de vulturi, si nu de struti. Si sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica pe care am folosit-o, dar asa percep eu realitatea.

Chiar daca multi nu ne dau nici o sansa, o vom face. Vom gasi un Obama pentru Romania. Pentru ca doar noi tinerii ne putem salva viitorul. Trebuie doar sa gasim oamenii carora sa il incredintam!

As vrea sa fiu de meserie INGER

Nu cred ca poti percepe Ingerii ca pe ceva obisnuit. Si nici ceea ce se intampla cu mine in ultimul timp nu este ceva obisnuit. De cate ori v-ati intrebat in ultimul timp “Cine sunt Ingerii”? Imi vine in cap aceasta intrebare in mod obsesiv, si mai cu seama din perioada Sarbatorilor cand i-am simtit atat de aproape de mine. Cu un gest mecanic deschid Google-ul si citesc:

Cuvantul “Inger” deriva din grecescul “Angelos” care inseamna “Mesager”.  Ei sunt intermediari in relatia omului cu Dumnezeu. Menirea lor este de a ne ghida si de a ne sustine pe lungul si anevoiosul nostru drum in viata.

Inca de la nastere am fost lasata sub protectia unui Inger. Un Inger care m-a asistat in orice clipa a vietii, fara sa ma abandoneze niciodata. Mai tarziu am aflat ca fiecare persoana are un Inger Pazitor, indifferent de rasa, cultura sau religia fiecaruia dintre noi. Este suficient sa ne gandim la Ingeul nostru si imediat el este alaturi de noi, gata sa ne ofere ajutorul.

Acum, cand ma aflu intr-un moment de cotitura, ma intreb ce are de gand cu mine Ingerul meu Pazitor. Probabil ca nu o sa stiu niciodata cu precizie. Pana nu demult imi imaginam Ingerii ca fiind niste creaturi inaripate, iradiind de lumina. Insa, cursul vietii, nu ma impiedica cu absolut nimic sa cred ca anumite persoane intalnite aparent intamplator intr-un moment al vietii se pot transforma in Ingeri. Am convingerea, mai mult ca niciodata, ca Ingerul meu Pazitor este o fiinta, o fiinta din carne si oase, chiar daca ulterior a disparut in mod misterios. Ne-am intersectat drumul, iar inainte de a pleca au rostit acele cuvinte potrivite astfel incat ne-a luminat si ne-a modificat profund viata si sensul ei.

Citeam undeva ca fiecare perioada din viata noastra este insotita de ingeri: Ingerii pazitori ai copiilor, Ingerii pazitori ai tinerilor, Ingerii tineretii, Ingerii unei noi iubiri…Ingerii maturitatii.

Sunt saptamani bune de cand ma urmareste, la fiecare pas, in fiecare minut.  A intervenit in viata mea atunci cand deciziile pe care trebuie sa le iau apasa prea greu pe umerii mei si ma ajuta sa rezolv problemele cu care ma confront in viata relationala si profesionala.

Ingerul meu pazitor petrece mult timp cu mine, in pofida faptului ca uneori am dificultati in ai simti prezenta. Dar credinta in prezenta sa imi da o stare de liniste, de siguranta. In putinul meu timp liber, ma indepartez de vacarmul vietii cotidiene si ma dedic  regasirii cu EL. Din pacate, acest lucru nu se poate obtine intr-o singura zi. Prin pasi mici, insa, putem parcurge un drum lung, iar atunci cand vom fi dispusi sa privim inapoi, vom constata ca viata nostra s-a schimbat.

Seara de seara ma rog Ingerului sa ma binecuvanteze, sa-mi daruiasca din intelepciunea si luciditatea lui, sa ma indrume spre bucurie si iubire.

Mi-am permis sa-mi iau o saptamana de concediu, am plecat in Turcia la mare si soare. Am uitat de tot, de emisiuni, de problemele pe care la aveam in fiecare zi aici in tara si iata ca s-a facut ziua in care a trebuit sa revin pe meleaguri romanesti. Au inceput sa sune telefoanele intr-una cum ca patronul si jurnalistul postului OTV, Dan Diaconescu si clarvazatorul Doru Parv au fost chemati la DNA. Am crezut ca totul e un joc, o farsa, am inceput sa radem toti cei care eram in concediu. Apoi din ce in ce lucrurile se agravau. Am ajuns in tara si ce sa vad? Patronul OTV-ului acuzat de  santaj si amenintare?

De unde are atatia bani juranalistul Dan Diaconescu? In primul rand nu este doar un simplu jurnalist, sa nu uitam ca dl. Dan Diaconescu conduce o televiziune, este patron. Ne gandim vreodata la cati bani au ceilalti patroni de televiziune? Ne gandim vreodata cat de mult isi toceste coatelele in platourile OTV-ului? Se gandeste cineva ca jurnalistul Dan Diaconescu vine in televiziune la ora 18.00 si pleaca dimineata la ora 7?  Stiti ce inseamna pasiune si dragoste  pentru televiziune domnilor? Inseamna sa il ia salvarea din platou, din emisiunea pe care o facea in direct fara sa se vada durerea pe fata lui si sa-l bage in operatie iar a doua zi sa vina la serviciu ca si cand nimic nu s-a intamplat?

Ce a putut face omul asta de a trebuit arestat si tinut cu catusele la maini? Chiar este un pericol public? Chiar un om de “45 de kg ” trebuie pazit de 4 persoane de 3 ori cat el?

E un ordin politic? Cu cine nu a tinut OTV-ul? Cui nu i-a deschis usa platourilor OTV-ul cand a avut nevoie? Oare unde este libertatea presei? Chiar presa este inamicul numarul unu in tara asta? Despre ce mai poate vorbi presa?

Oare un om care in loc sa-mi fie sef  mi-a fost mai mult decat un frate mai mare de cand lucrez cu el si cu echipa OTV-ului merita toate aceste lucruri?

Uneori raman fara cuvinte…pur si simplu nu stiu ce sa mai spun.

NOU pe www.revistacafeneauasufletelor.ro

Publica aici comunicatul tau de presa!

Andreea Chirvasiu, realizatorul si moderatorul emisiunii medicale Cafeneaua sufletelor, difuzata pe postul de televiziune OTV, si echipa redactionala a emisiunii au relansat, la inceputul acestei saptamani, noul site al revistei medicale online www.revistacafeneauasufletelor.ro

Creat din dorinta de a informa, www.revistacafeneauasufletelor.ro, detine in momentul de fata rubrica permaneneta – COMUNICATE DE PRESA, site-ul revistei noastre devenind astfel un partener de incredere pentru toti cei care vor sa se faca cunoscuti: companii, jurnalisti, asociatii medicale, clinici private, gradinite si scoli particulare, ONG-uri.

www. revistacafeneauasufletelor.ro – rubrica COMUNICATE DE PRESA -  este un serviciu gratuit de gazduire a comunicatelor de presa din diverse domenii: sanatate, frumusete, educatie, sport, IT, lifestyle, monden, mass-media si nu numai.

Accesibil si usor de folosit, site-ul www.revistacafeneauasufletelor.ro va garanteaza o informare reala, clara si completa a evenimentelor de actualitate.

Organizezi un eveniment monden, conferinta de presa, congres medical? Lansezi premiere nationale?

Nimic mai simplu. Publica informatia ta AICI: http://www.revistacafeneauasufletelor.ro/adauga-comunicat-de-presa.html

„Vazut ca un instrument de relatii publice accesibil oricui, comunicatul de presa inseamna o sansa in plus de a va face cunoscute proiectele. Site-ul revistei Cafeneaua sufletelor ofera posibilitatea publicarii unui numar nelimitat de comunicate de presa, evenimente si stiri online, toate acestea imbunatatind strategia de marketing online”, precizeaza Andreea Chirvasiu, coordonatorul echipei redactionale Cafeneaua sufletelor.

Emisiunea medicala Cafeneaua sufletelor continua seria concursurilor. Andreea Chirvasiu, realizatoarea si moderatoarea emisiunii Cafeneaua sufletelor impreuna cu deja binecunoscuta dr. Lidia Fecioru lanseaza concursul „BIOTERAPIA, LA INDEMANA TA”.  

Forta tamaduitoare a mainilor in tratarea bolilor si ameliorarea durerilor este cunoscuta inca din antichitate. Terapia cu bionergie se adreseaza oamenilor sanatosi, in scop profilactic, pentru eliminarea stresului, inlaturarea obolselii, prevenirea imbolnavirilor, cat si celor care sufera de diverse afectiuni, in scop curativ, bioenergia accelarand vindecarea.

Ce este bioterapia? In ce consta o sedinta de bioterapie? La toate aceste intrebari gasesti raspunsuri accesand revista medicala online http://www.cafeneauasufletelor.ro/articole.php?id=21

Concursul „BIOTERAPIA, LA INDEMANA TA” se lanseaza la 1 iunie. Timp de o luna de zile, toti cei care doresc sa beneficieze de o sedinta de diagnosticare in cabinetul Dnei Dr. Si bioterapeut Lidia Fecioru  se poate inscrie pe linkul: http://www.revistacafeneauasufletelor.ro/contact.php

Desemnarea celor doi castigatori se va face prin tragere la sorti in data de 1 iulie 2010. Alaturi de noi se va afla dr. Si bioterapeut, Lidia Fecioru  pentru a desemna cei doi castigatori. Tragerea la sorti va fi filmata si postata pe homepage-ul revistei www.revistacafeneauasufletelor.ro 

Tot ceea ce trebuie sa faci este sa te inscrii la concurs, cu rugamintea ca la rubrica SUBIECT sa mentionezi numele si prenumele, numarul de telefon, adresa de e-mail si in acelasi timp sa se faca precizarea „pentru concursul BIOTERAPIA, LA INDEMANA TA.

Iti place concursul, trimite-l si prietenilor tai!

Nu pierde vremea, INSCRIE-TE ACUM, si nu uita ca iti dam intalnire, in fiecare sambata si duminica, incepand cu orele 17.00, numai pe postul de televiziune OTV.

Astazi, comedia romaneasca nu mai poate sa rada. Nici un zambet, si parca nici lacrimile nu mai pot sa cada. Cu totii suntem doar tristi si neputinciosi in fata lui Dumnezeu.

Astazi, ma uit la televizor si „il conduc” pe marele maestru Jean Constantin pe ultimul sau drum, alaturi de mii oameni. Si cu toate astea, fiecare dintre noi se simte singur si mult mai sarac cultural fara Marele Maestru.

Jean Constantin mi se parea nemuritor, asa cum i-am crezut pe alti mari actori, Dem Radulescu, Stefan Banica, Adrian Pintea, Stefan Iordache, Gheorghe Dinica. Si, iata s-au dus la Dumnezeu, unul cate unul, ramanandu-le noua inegalabilele lor filme.

Am crescut cu filmele lui Jean Constantin, ele au fost si vor ramane o parte din sufletul copilariei, adolescentei si tineretii mele. Astazi, acest constantean jugubat a plecat la cele vesnice.

Jean Constantin imi aduce aminte de romanticele vacante de la Costinesti din anii studentiei, de spectacolele de la Teatru de Vara, unde, impreuna cu publicul, apreciam umorul si autoironia intelegienta in legatura cu originea sa tiganeasca.

Jean Constantin nu mai este. A murit singur in apartamentul sau asa cum mor de fapt Marii Artisti.

In timp ce noi il aplaudam pentru ultima oara pe Marele Maestru, personajul ISMAIL striga pe punte, pe calea spre eternitate – TOATE PANZELE SUS!

A cazut cortina. Acea cortina somptuoasa sub care Jean Constantin si-a exersat jocul cu viata!