Nostalgia anilor de liceu…
Liceul. Un cuvant care mi se pare atat de aproape si totusi atat de departe. Zilele acestea am umblat din intamplare in cutia amintirilor. Cautam ceva aparent nesemnificativ, si brusc m-am trezit ca pret de cateva ore am retrait anii de liceu. Mi-au cazut in mana, poze cu fostii colegi, profesori, am resarbatorit fiecare aniversare de 18 ani, am resorbit ceaiurile pe care le organizam.
Sufletul mi-a fost invadat de nostalgie iar mintea mea a facut rapid o sinteza a ceea ce semnifica cuvantul “liceu”. Vocea mintii imi soptea in ureche liceul … locul in care incepi aventura numita adolescenta. Locul in care, cel mai probabil, traiesti prima iubire, in care traiesti clipe de vis sau de cosmar, de care insa tot cu drag iti aduci aminte. Locul in care fuga de la ore reprezinta cel mai trendy si cool lucru de care esti in stare, iar nota proasta din teza ti se pare un capat de tara. Locul in care, incet incet, iti formezi personalitatea.
De cand am terminat liceul imi pun necontenit intrebarea DE CE? De ce se termina totul? A urmat o perioada frumoasa pentru mine, dar incomparabila cu cea traita atunci. Am terminat liceul si am invatat atat de multe, si nu ma refer la materii, ci la viata.
De la cutia cu amintiri m-am indreptat catre raftul din biblioteca de unde cu un gest mecanic am apucat cartea lui Grigore Bajenaru „Cişmigiu & comp.” Rasfoid-o, constat ca amintirile autorului se suprapun pe propriile mele amintiri. Imagini parca demult uitate mi-au revenit in minte si m-am surprins reintrebandu-ma de ce si unde au zburat anii… Iar daca mai pastrez si astazi, undeva intr-un sertar un caiet plin cu stersaturi, cu „absente la romana”, cu iubiri neimpartasite, acest lucu se datoreaza in mare masura acestei carti.
Cand viata ne va coplesi ne va ramane un vis frumos, un vis numit LICEU. Pe cei care il incep ii sfatuiesc sa il traiasca din plin, pentru cei care il termina sau l-au terminat sa se bucure ca au avut sansa sa viseze.
Mi-e dor sa mai scriu in oracole, in jurnal. Ca psiholog am mania de a nota momente, nuante, aspecte care imi influenteaza oarecum existenta. De aceea, pentru a pastra visul mi-am propus sa scriu intr-un jurnal pe care l-am numit sugestiv “ Caiet pentru anii care trec”.