Andreea Chirvasiu

Astazi, comedia romaneasca nu mai poate sa rada. Nici un zambet, si parca nici lacrimile nu mai pot sa cada. Cu totii suntem doar tristi si neputinciosi in fata lui Dumnezeu.

Astazi, ma uit la televizor si „il conduc” pe marele maestru Jean Constantin pe ultimul sau drum, alaturi de mii oameni. Si cu toate astea, fiecare dintre noi se simte singur si mult mai sarac cultural fara Marele Maestru.

Jean Constantin mi se parea nemuritor, asa cum i-am crezut pe alti mari actori, Dem Radulescu, Stefan Banica, Adrian Pintea, Stefan Iordache, Gheorghe Dinica. Si, iata s-au dus la Dumnezeu, unul cate unul, ramanandu-le noua inegalabilele lor filme.

Am crescut cu filmele lui Jean Constantin, ele au fost si vor ramane o parte din sufletul copilariei, adolescentei si tineretii mele. Astazi, acest constantean jugubat a plecat la cele vesnice.

Jean Constantin imi aduce aminte de romanticele vacante de la Costinesti din anii studentiei, de spectacolele de la Teatru de Vara, unde, impreuna cu publicul, apreciam umorul si autoironia intelegienta in legatura cu originea sa tiganeasca.

Jean Constantin nu mai este. A murit singur in apartamentul sau asa cum mor de fapt Marii Artisti.

In timp ce noi il aplaudam pentru ultima oara pe Marele Maestru, personajul ISMAIL striga pe punte, pe calea spre eternitate – TOATE PANZELE SUS!

A cazut cortina. Acea cortina somptuoasa sub care Jean Constantin si-a exersat jocul cu viata!

Andreea Chirvasiu, realizatoarea si moderatoarea emisiunii medicale Cafeneaua sufletelor va invita sa petreceti acest sfarsit de saptamana delactandu-va cu produse traditionale romanesti.

 Aflat la prima sa editie, Salonul de Bunatati se desfasoara chiar in Centrul Bucurestiului, pe Calea Victoriei, atmosfera purtand semnatura inceputului de secol fiind in acelasi timp incarcata de istorie si romantism.

 De la preparate traditionale precum, branza de casa, pastrama, prajituri, magiun de Topoloveni, colac secuiesc, turta dulce, covrigi, miere, produse apicole, mici, carnati, cozonaci si pana la cosmetice bio si jucarii, plante de gradina, antichitati, toate fac deliciul vizitatorilor.

De la Salonul de Bunatati nu lipsesc nici obiectele hand-made, iar copii se pot bucura de concerte si lectii de muzica sustinute de Scoala Internationala Olga Gudynn.

Evenimentul este organizat de Hello Events in colaborare cu Rose Events.

La Salonul de Bunatati, emisiunea medicala Cafeneaua sufletelor este partener media. Andreea Chirvasiu si echipa emisiunii Cafeneaua sufletelor s-a alaturat acestui eveniment si pentru a sustine reabilitarea monumentelor istorice din Bucuresti.  

 Cafeneaua sufletelor iti recomanda acest eveniment unde, cu siguranta, iti vei rasfata papile gustative, si iti da intalnire, ca de fiecare data, in fiecare sambata si duminica incepand cu orele 17.00, numai pe postul de televiziune OTV.

Liceul. Un cuvant care mi se pare atat de aproape si totusi atat de departe. Zilele acestea am umblat din intamplare in cutia amintirilor. Cautam ceva aparent nesemnificativ, si brusc m-am trezit ca pret de cateva ore am retrait anii de liceu. Mi-au cazut in mana, poze cu fostii colegi, profesori, am resarbatorit fiecare aniversare de 18 ani, am resorbit ceaiurile pe care le organizam.

Sufletul mi-a fost invadat de nostalgie iar mintea mea a facut rapid o sinteza a ceea ce semnifica cuvantul “liceu”. Vocea mintii imi soptea in ureche liceul … locul in care incepi aventura numita adolescenta. Locul in care, cel mai probabil, traiesti prima iubire, in care traiesti clipe de vis sau de cosmar, de care insa tot cu drag iti aduci aminte. Locul in care fuga de la ore reprezinta cel mai trendy si cool lucru de care esti in stare, iar nota proasta din teza ti se pare un capat de tara. Locul in care, incet incet, iti formezi personalitatea.

 De cand am terminat liceul imi pun necontenit intrebarea DE CE? De ce se termina totul? A urmat o perioada frumoasa pentru mine, dar incomparabila cu cea traita atunci. Am terminat liceul si am invatat atat de multe, si nu ma refer la materii, ci la viata.

De la cutia cu amintiri m-am indreptat catre raftul din biblioteca de unde cu un gest mecanic am apucat cartea lui Grigore Bajenaru „Cişmigiu & comp.” Rasfoid-o, constat ca amintirile autorului se suprapun pe propriile mele amintiri. Imagini parca demult uitate mi-au revenit in minte si m-am surprins reintrebandu-ma de ce si unde au zburat anii… Iar daca mai pastrez si astazi, undeva intr-un sertar un caiet plin cu stersaturi, cu „absente la romana”, cu iubiri neimpartasite, acest lucu se datoreaza in mare masura acestei carti.

Cand viata ne va coplesi ne va ramane un vis frumos, un vis numit LICEU. Pe cei care il incep ii sfatuiesc sa il traiasca din plin, pentru cei care il termina sau l-au terminat sa se bucure ca au avut sansa sa viseze.

 Mi-e dor sa mai scriu in oracole, in jurnal. Ca psiholog am mania de a nota momente, nuante, aspecte care imi influenteaza oarecum existenta. De aceea, pentru a pastra visul mi-am propus sa scriu intr-un jurnal pe care l-am numit sugestiv “ Caiet pentru anii care trec”.

Dupa 1 mai, romanii au mai gasit un motiv de sarbatoare: 5 mai Ziua Barbatului. Asa cum noi femeile de bucuram de Ziua noastra in fiecare an pe 8 martie, mi se pare corect sa recunoastem dreptul barbatilor de a avea o zi numai a lor. Este un drept al lor pe care trebuie sa il respectam, asta ca tot proclamam sus si tare recunoasterea egaliatii sanselor. Nu fac parte din categoria feministelor care aloca acest drept barbatului numai ca el sa nu se simta defavorizat. 

In urma cu cativa ani radeam cu gura pana la urechi de initiativa celor de la Bergenbier de a institui Ziua Barbatului invocand urmatoarele motive: „pentru ca trebuie sa cumparam flori”, „pentru ca trebuie sa ne uitam la comedii romantice” sau „pentru ca am facut farmata”.

Mult mai tarziu, pornind de la aceste mici sicane am gasit motivele mele pentru care barbatul de langa mine merita o zi a lui: „pentru ca este langa mine”, „pentru ca ma sustine in tot ceea ce fac”, pentru ca este cel mai aprig critic al meu” si pentru ca ….”ma iubeste asa cum sunt”. Pentru toate astea maine este ziua lui. – La multi ani!

Cred ca ar trebui sa vedem partea frumoasa a acestei zile. Viata noastra se petrece intr-un ritm alert, lasandu-ne prea putin timp pentru noi. Renuntam, involuntar, la lucruri marunte care de fapt ne aduc mari bucurii, amanandu-le mereu pe maine. NU lasa pe maine bucuria de a fi impreuna. Fa din Ziua Barbatului o sarbatoare! 

De cativa ani incoace, la fiecare 1 mai Romania intra intr-o balamuceala totala. Aceeasi stare ma cuprinde si pe mine atunci cand vine aceasta data calendaristica, si nu inteleg de ce. Inteleg ca 1 mai este Ziua Internationala a muncii, dar nu inteleg de ce romanii ii dau o alta conotatie – LIBER LA DISTRACTIE. Noi romanii avem asa un talent de a sarbaroti totul altfel si, oricum nu ratam nimic din tot ce poate fi sarbatorit – sarbatori crestine, medievale, capitaliste, autohtone sau importate, ca de, trebuie sa fim in trend ba cu americanii, ba cu europenii.

 Una peste alta, pentru cei mai multi dintre romani, 1 Mai nu este altceva decat liber la distratie, si asteapta aceasta zi cu gandul ca poate sefii lor se vor invrednici sa le dea cateva zile libere. Si uite asa, in Romania, Ziua Internationala a Muncii capata simbolul fugii anuale de acasa.  Ocupam plaje, munti, terase, parcuri, cinematografe, spatii verzi cu gratare, de parca am avea nevoie de o anumita data in calendar cand sa facem toate aceste lucruri.

Balamuceala numita 1 Mai se resimte si in buletinele de stiri. Nu auzim decat “la mare, doar cu putin noroc mai poti gasi o camera libera”, “la munte nu stiu cati tineri aventurosi s-au ratacit pe nu stiu ce traseu”, traficul pe DN-uri este blocat, se circula bara la bara”. Iar singura vestea buna consta in dublarea incasarilor de catre hotelieri si proprietarii de pensiuni.  

 Asa mai trece un 1 Mai si iarasi nimeni nu povesteste ca aceasta zi mai are si alte semnificatii. Stiati ca ziua de 1 Mai se mai numeste si Arminden si ca este consacrata de biserica crestin-ortodoxa Sfantului Prooroc Ieremia?

 Ziua de Arminden este dedicata Zeului Vegetatiei si este sarbatorita in Transilvania, Banat, Bucovina si Moldova. Traditia spune ca in aceasta zi, flacaii si fetele trebuie sa mearga in padure si sa vina cu ramuri verzi de fag, plop,stejar sau chiar cu un arbore cu frunze in varf si pe care sa il puna in fata portii, a casei sau in mijlocul ograzii.

 Tot de Arminden se sarbatoreste Ziua Pelinului, planta folosita frecvent in medicina si farmacopeea populara. Oamenii din aceste zone cred ca isi innoiesc sangele si ca vor fi sanatosi de-a lungul anului daca in aceasta zi vor bea vin amestecat cu pelin. Pelinul recoltat in ziua de 1 Mai este tamaduitor de boli si se pastreaza ca planta de leac de-a lungul intregului an.

 Intrebarea ramane: De ce nu ne pastram si cultivam traditia noastra?

Poza pe care am atasat-o este un remember.